Frunza din azi

nu mi-l promite (iarăși) pe mâine 
dă-mi-l pe azi sau măcar pe acum,
descuie zăvorul ce-loc te mai ține...
strașnice ploi ne-asteaptă, duium

te rog cu-aceiași ochi cu care toamnei
îi cer zâmbind amar, de fiecare dată, 
oprește într-o frunză zădarnicia goanei
spre cea din urmă simplă judecată...

Dor de galben

aș târgui un braț de crizanteme 
și le-aș uita pe străzi pe care treci
să mă șoptească-n galbene poeme, 
să le respiri, să nu mai vrei să pleci

Căutări

ne-am căutat cândva cu-aceeași frenezie

cu care vechii grecii la zei s-au închinat

dar am lăsat destinul în grabă să ne scrie

o scurtă elegie și ne-am înstrăinat...

ne-am fi iubit mai mult, nu-ncape îndoială
dacă ne-am fi găsit mai lesne prin Olimp
și n-am fi rătăcit sperând o învoială,
ce ne tot fredona, mereu în contratimp

Verbe...

https://www.litera13.ro/2021/09/insitum-verbum-nicoleta-tudor.html?m=1

Sine mora...

e prima zi din toamna ce desparte
tacerea în silabe firave, tot mai reci...
tânjesc o frunză în vară să mă poarte
să te întorci, apoi sa uiti sa-mi pleci