Gând de iarnă...

 timpul a trecut, iar toamna a scris...

https://suno.com/s/uq2lJSau8K4fYr6J

Anotimpul meu...

Suntem precum anotimpurile.
ne tinem unii altora de cald, de frumos, de sete, de ploi, de soare, de liniște, de drag, de liniște. 
Ne ducem dorul, ne simțim zâmbetul, fricile, ne așteptăm venirile, întoarcerile, ne auzim unii altora bătăile inimii,  așteptând flori, sau zăpezi

Regretăm plecările, despărțirile, tăcerile.
Ne rănim reciproc,  ne iertăm unii pe ceilalți,  uităm... Ne uităm. 
Nu știu ce anotimp sunt în viețile altora,  sper ca noi toți,  că am fost/sunt/ voi mai fi câte puțin din fiecare, cu toate ale lor... cu verde și rosu și alb...
Vine un moment în care anotimpurile nu mai seamănă cu ce știai... Un moment in care iernile se adună... și atunci îți dai seama că adverbele au semnificații diferite pentru fiecare dintre noi, că "mereu", "uneori", "pentru totdeauna" ale tale îți aparțin doar ție... Că fiecare început este ireversibil, la fel și 
Dar dacă esti norocos anotimpurile se tot adună și te învață toate, câte ceva.
Și sper că acest anotimp să fie blând și îngăduitor... iar Muza să vină des, ca să mai pot scrie, așa cum (m)am promis...

sunt o castanie primătoamnă,
un verb reflexiv la perfectul compus
când am uitat iubirea ce înseamnă
și totul a rămas, năvalnic, de spus...

Muzica verii târzii

 https://suno.com/s/rn2ccTGTHM1wKQhq

AI a picurat totuși emoție printre versurile mele... 🙂

Suflet pe șevalet

ți-aș scrie, dar uite, toamna pleacă ...

cu ploaia picurând lumini pe șevalet 

cu  un oftat adânc, de tragedie greacă 

cu foșnet amărui și suflet de poet...

Încă toamnă

 ... uneori, zilele simple de joi pot împlini dorințe îndelung așteptate, la care nu am vrut să renunt🙂.

Volumele Șah la Adevăr și Rugă Toamnei se găsesc acum la Librăria Cartexim, pe bulevardul Cosminului. Este o mare bucurie să fiu "pe raft", acasă.

Uneori, oamenii care nu te cunosc îți înțeleg cuvintele și îți pun zâmbet în ochi.

Toamna... Cum să n-o iubești?🍂

L'automne, encore

e toamnă deghizată-ntr-o iubire,
noi ultimii atei de pe pământ...

atâtea dimineți râvnind o amintire
și noi, aceste două frunze-n vânt...

Ex nunc

noi cei nesiliți de nimeni,
noi cei seduși de crepusculul
însângerând linia orizontului,
noi cei plini de iubire și de ură 
în nefirească și egală măsură,
ne lepădăm de știință 
și lăsăm să ne inunde
freamătul de la facerea lumii

Sursă foto:Pinterest

***

ce toamne reci te-au desfrunzit de mine?
și te-au lăsat captiv unor uitate gări 
prin trenuri descâlcind macazuri străine,
ce-ți aminteau de mine numai la plecări...

Vechile tristeți...

tresare toamna c-un surâs carmin
și cerul obosit abia de mai cuprinde
iubirea resemnată, fragilă, în declin,
mocnind șoptit silabe sângerânde...

sub umbrele firave ale atâtor veri
ce lacrimi vor spăla  singurătatea,
ce vânt va risipi tristetile de ieri?
sunt doar un vers râvnind eternitatea 

Invitație la Toamnă

Acum câțiva ani mărturiseam că dacă aș aduna toate textele (căci nu sunt doar versuri) despre/ cu/ pentru/ întru Toamnă din ultimii 20 de ani, ar ieși un buchet plin de frunze și flori dulceag-amărui, o cărticică "de buzunar" de răsfoit într-un amurg burgund-arămiu, când se lasă peste lume lumina blândă de septembrie... Cineva la a cărui părere țin m-a provocat la un "pariu"... "Un volum doar despre/ cu toamna?"

Și timpul a scris... toamna s-a strecurat în versuri des, ca un prieten care știe să asculte... Cartea a prins contur iar culorile doamnei Cecilia i-au învelit emoțiile.

Când am vizitat Conacul Bolomey de-abia deschis publicului, la finalul lui iunie, manuscrisul era gata. Negociam cu Dan coperta și mai ales fontul, fiecare cu argumentele sale. În Anexă, mi-a trecut prin gând cât de frumos le-ar sta florilor doamnei Cecilia pe șevalete ... Dar dacă mi s-ar permite și  lansarea volumului?  Am întrebat și mi s-a răspuns imediat pozitiv cu entuziasm și mult ajutor, in toate etapele acestui proiect.  Mulțumesc Muzeului județean Ialomița pentru ocazia de a invita publicul să ne cunoască. Volumul este gata. Afișul la la fel. Tablourile, pregătite. Emoțiile, la locul lor.

Vă așteptăm așadar sâmbătă, 20 septembrie, la ora 12,  împreună cu invitatul special, scriitorul constănțean Eduard Zalle, la acest eveniment care poartă numele cărții, Rugă Toamnei, să ne bucurăm de lumina lui septembrie, de pânze care spun o poveste, de muzică de pian pusă cu generozitate la dispoziție de compozitorul Cari Tibor, de Poezie... și de alte câteva surprize pregătite cu bucurie și generozitate de oameni care iubesc frumosul 🙂

Facă -se Toamnă așadar!🍁

Ochii mamei

noiembrie-nspicat, brăzdat de vâlvătăi,
cu cerul său căprui ce îmi afundă pasul
și câtă toamnă, mamă, încape-n ochii tăi...
semn că după colț stă să răsară Arcașul

ce zodie nedreaptă ne irosește timpul
că un călău platit cu șaizeci de arginți, 
sub florile de soare ce ne mai scaldă chipul
când privirea mea curge-nspre părinți.

aș scrie în neștire, învolburând cerneala
dintr-un potir albastru, lăsat la vamă gaj
adverbe sângerânde ar îndrepta greșeala
dar mă apasă toamna, singurul bagaj...

Piesele toamnei

se lasă toamna iar, ca o cortină,
suntem din nou actorii fără bis
dar  autorul n-are nicio vină...
nu a greșit scenariul, așa i-a fost prezis...
se lasă toamna parcă a  înstrăinare 
ne țin de sete vinuri încă tulburi
curg replici....așadar și prin urmare...
noi suntem iarăși păsări fără cuiburi.
se lasă toamna lipsită de proteste,
împrăștiind culori la întâmplare,
dar piesa asta-i totuși o poveste
scriu, scrii...  ne-or mai citi-vor oare?

Aproape Septembrie

 Mai sunt câteva zile până în Septembrie, acest anotimp care mă fascinează, dintotdeauna... mi-am imaginat și dorit un mic volum (d)in care Toamna să respire Poezie... Și am reușit să-mi  împlinesc (și) această dorință prin prietenia a doi oameni cu totul speciali. 

Vă mulțumesc doamnă Cecilia Aurora Ilie pentru coperțile de excepție și ție, Dan Sîrbu, care ai așternut (cu răbdare și multă îngăduință) între ele preaplinul Rugii mele care mă rescrie uneori, curgând printre verbe precum un iureș de frunze...

Poate că toamna, asemenea vârstei, este de fapt o stare a spiritului, a inimii.

Senină să fie!🙂

...

fă-mă toamnă must ce fierbe,

fă-mă leac pentru uitare,

fă-mă scut de verbe acerbe,

fă-mă bulgăre de sare...

fă-mă toamnă strop de vin,

fă-mă poamă la fereastră,

fă-mă gând să mă închin,

fă-mă vers de doină-albastră...

Miezul verii

ce-am să mă fac cu atâta vară, 
cu atâta galben, cu atâta dor...
când efemerul lumii ne doboară,
vom mai ști ce inseamnă zbor?

Pași prin istorie și artă....

 Istoria poate prinde viață și culoare într-o duminică dimineață, unde la câteva minute de oraș, în localitatea Cosâmbești, poți vizita recent renovatul Conac Bolomey aflat în custodia Muzeului Județean Ialomita și deschis de curând publicului larg,. Vă va aștepta Robert, un ghid entuziast, pregătit să vă conducă prin sălile amenajate cu gust care evocă un parfum special de demult, ce confirmă că și pe aceste meleaguri au trăit cândva generații care au schimbat viața satului românesc.

Picturi deosebite, vase rafinate si statuete grațioase gata să îți deschidă un univers de care avem atâta nevoie, suspendând timpul...

https://www.facebook.com/muzeul.judeteanialomita