... a fost o vreme când nu făceam bilanțuri, când nu trăgeam linii, când nu adunam și nu scădeam nimic din tumultul unui an pe cale să se încheie. A fost o vreme când făceam doar planuri, când doar așteptam, când nu știam să mă uit doar în azi. A fost o veme în care îmi proiectam visele doar pentru mai târziu, când nu eram atentă nici la sinele din aici, nici la bucuria măruntă de acum. O vreme în care lăsam valul copleșitor de departe să alunge frumusețea țărmului liniștit de lângă mine.
Anul acesta mi-a dat câteva lecții prețioase, necesare, nu neapărat noi...
Și m-a învățat că uneori este bine sa tragi linii, să aduni și să scazi, să uiți și să ierți, să deschizi fereastra și să-ți fie frig câteva minute ca să te bucuri iar de căldura care credeai că ți se cuvine. Secretul nu este să nu ai așteptări ci să nu te agăți de ele.
Aș putea să spun că mai mult am primit decât am dăruit și probabil ar fi Adevărat, măcar că nu există o balanță precisă pentru asta.
Aș putea spune că nu mai plănuiesc, dar aș minți. Sunt atât de multe lucruri care își așteaptă miracolul, chiar daca tot ceea ce era mai important s-a petrecut deja.
Aș putea să spun acum, când cel mai probabil jumătate din clepsidră si-a găsit rostul că nu mai am prea multe de împlinit dar aș nesocoti ceea ce nu știu. Și aș greși.
Ceea ce va urma va fi fără îndoială foarte important.
Mulțumesc tuturor pentru lectură, pentru aprecieri și comentarii, pentru bucuria de a vedea că blogul început timid acum 6 ani a depăsit 23.000 de accesări. Îmi propun așadar să mai scriu. Cred în frumusețea Cuvântului, mai ales în a celui scris, cel care are puterea să vindece și să înalțe!
2023 va fi așa cum trebuie să fie!
.jpg)
.jpg)