Adieri de primăvară

 mi-e imposibil fără primăvară
- acest ropot care-mi curge-n vine
și sub geana lunii stă să mă răsară
dar cel mai greu îmi este fără tine...

îmi e cu neputință fără Poezie

- acest tumult ce candid mă hrănește 

și-mi intoarce pasii din orice erezie

când tăcerea ta mai tare mă rănește 

mi-e imposibil fără firul verde...

ce mă înalță spre soare din noroi

apoi mă răzgândește si mă pierde,

dar cel mai trist îmi este fără noi...

Femeii...

De ce-as schimba ceva?
iubesc aceste riduri 

și-aceste cicatrici...
De ce-as râvni pădurea 
care îmi fură seva
când am rodit plângând 
și am învins cu flori
atâtea zeci de frici...
De ce-aș dori eternul
când m-am născut din lacrimi
de-atâtea zeci de ori ori
și-am am îmblânzit infernul
cu bătăi de inimi
și sute de culori....