***

se revarsă toamna pe  surâsul zilei

că o îmbrățișare , scut de vremea rea...

dar la ivirea lunii,  în cutia milei,

de-abia mai lasă timpul, avar, cate ceva....

Inimă de septembrie...

Inima mea are ieșire la toamnă... la marea ei de frunze căzute la întâmplare, la oceanul ei de liniște arămie, la literele rostogolite printre ploi...

Inima mea vede in spatele ferestrelor scările ridicate odinioară de alți visători care duc către cer...

Inima mea petrece zborul cocorilor, nu cu tristețe ci cu certitudinea întoarcerii, așa cum marinarii sunt așteptați mereu la mal de cei dragi...

Iar azi, în prag de noi începuturi pentru amândoi, inima mea bate din nou la porțile școlii, cu emoția niciodată uitată cu adevărat, cu speranța că fiecare dintre ei va descoperi înăuntru trepte și căi care să îi ducă cu bine spre toamnele lor...