Inimi de zăpadă

 

suntem frânturi dintr-un refren uitat....
trubaduri hoinari ce-și caută-anotimpul...
știu, s-a risipit fantasma păcatului iertat
dar zi-mi,  când vom mai descuia Olimpul?

prea multe dimineți într-o culoare fadă, 
abrupte scări de gheață sub pașii noștri grei
nu mai putem fi tineri și nu știm să fim zei...
redevenim încet oameni de zăpadă