"De-amor, de-amar, de inimă albastră..."

Un prieten mi-a spus la un moment dat: "Cărțile ei ai trebui studiate la liceu sau măcar recomandate elevilor. Cu siguranță le-ar fi utile." Îi dau, firește, dreptate.

Prima mea întâlnire cu personajele sale atât de complexe, de vii și de frumos construite s-a petrecut acum mai bine de 17 ani când, la recomandarea cuiva înțelept, bucuroasă că am găsit cartea la un anticariat stradal (oare mai există tarabele acelea cu cărți grozave din fața Librariei Humanitas din orașul cu suflet?) am decis să o iau cu mine la mare, urmând să mă însoțească pe lungul drum cu trenul, dar și în cele câteva zile pe plajă.
Am citit "Arta conversației" pe nerăsuflate, cu bucuria de a descoperi printre rânduri adevărate lecții de cultură, de psihologie, de viață.
Atunci, la 20 de ani, pe malul mării, în după-amiaza târzie de august, mi-am promis că dacă voi avea vreodată o fetiță ea va purta numele celui mai frumos personaj feminin pe care îl descoperisem până atunci, până acum...
În acești ani i-am citit toate cărțile, mi le-am lipit de inimă, le-am recomandat, împrumutat și dăruit cu drag oricui mi-a cerut vreun sfat de lectură, cu speranța că fiecare se va bucura de întâlnirea cu ele.
Uneori simt nevoia să le recitesc si le deschid la întâmplare, doar pentru a regăsi  personaje și replici inedite, inteligente, cu trimiteri la istorie, artă, literatură.
Poate neîntâmplător, am cumpărat și citit "Preludiu" - ultima sa carte apărută anul trecut - într-o zi de august, tot pe malul mării.
Știu că sunt mulți cei care îi iubesc cărțile, personajele, stilul și sper că și alții le vor afla.
Am toata admirația pentru Doamna Ileana Vulpescu, această scriitoare atât de specială care în cei peste 50 de ani de activitate literară ne-a dăruit atâtea romane de calitate.
Sînziana mea a împlinit de curând 9 ani și îmi doresc ca atunci când va crește să aibă ceva și din personajul meu feminin preferat.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_Vulpescu

"În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal."

(Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră)

"Forever young/ I want to be forever young..."

Fără să fiu genul superstițios sau foarte organizat, la începutul fiecărui an, atunci, în tumultul numărătorii inverse, obișnuiesc să îmi pun căteva dorințe pentru anul ce stă să înceapă. Uneori sunt planuri mai mari, deseori sunt doar dorințe firești ale omnului devenit mare, care știe că e nevoie de mai mult decât de magia artificiilor pentru ca dorințele să devină realitate.
De cele mai multe ori insă, atâta timp cât dorințele nu au presupus escaladarea vreunui munte sau caștigarea marelui premiu la Loto, am reușit cumva să mi le împlinesc.
Așa se face că primele minute ale anului trecut m-au găsit cu câteva planuri si așteptări în buzunar, din sfera celor destul de rezonabile: un alt serviciu și poate, cândva mai in vară-toamnă, un mic volum de eseuri și/ sau versuri noi, plus o mică listă de lecturi "obligatorii". Am împlinit doar o parte din toate astea.
N-am obiceiul/ exercițiul unor "To do list", poate și pentru că nu îmi plac prea mult activitățile impuse, poate și pentru că nu cred ca omul este un robot care poate fi programat, ci că  totul i se petrece intr-un anumit contex și că nu putem controla totul. Iar începutul anului mi-a dovedit că viața ne poate lua pur și simplu prin surprindere.
Se spune că trecerea timpului ne modelează nu doar chipul ci mai ales mintea și sufletul.
Visăm mult, plănuim multe, așteptăm mereu...
Se mai spune că vârsta este de fapt nu un număr, ci o stare de spirit. Ești ceea ce simți. Poate si de aceea, când devenim părinți ni se dăruiește în același timp un strop de nemurire, un strop de Rai.
Și vârstele lor ne vor întoarce mereu către noi începuturi, acolo unde putem redescoperi și reînvăța totul, ramânând tineri, prin ochii și prin inimile lor inocente.

"Some are like water, some are like the heat
Some are a melody and some are the beat
Sooner or later they all will be gone
Why don't they stay young?"

ps. Azi, o dată cu prima ninsoare adevărată pe anul acesta, împlinesc 38 de ani și dacă cineva m-ar întreba ce planuri am pentru urmatorii ani, i-aș răspunde sincer că știu doar că totul va fi foarte interesant.
 https://www.youtube.com/watch?v=RHIIATt0BaM

Oamenii în halate albe

Pentru a ne face nouă bine cei mai mulți fac sacrificii de care majoritatea dintre noi nu suntem capabili, nedreptățindu-și poate viețile sociale, personale, de familie.
Nu își folosesc conturile rețelelor de socializare sau blogurile pentru a posta selfie-uri ci ca să tină legătura tot cu noi, pacienții, pentru a ne scuti poate de un drum la cabinet sau la spital seara sau în week-end-uri. Ne răspund la telefon și în afara orelor de program sau de sărbători, ne consultă deseori fără programare, înțelegând că un copil nu te anunță politicos că are de gând să se îmbolnăvească.
Ca să ne facă pe noi bine au învățat carte, au ales seminarii și simpozioane în locul vacanțelor cu prietenii sau familia. Citesc și se perfecționează continuu, căci medicina este o știință în permanentă evoluție.
Când ne adresam lor ne așteptăm să rezolve problemele noastre, ale copiilor, ale părinților sau bunicilor și să facă un miracol care să ne salveze de stat la cozi prin spital sau cabinete de specialitate.
Când ne consultă știm că vor ține cont de toate problemele, de alergii, predispozitii sau alte tratamente și ne mirăm cum de reușesc să țină minte atâtea detalii. Oare noi reușim să le mulțumim vreodată cu adevărat?
Da, avem încredere în Oamenii in halate albe cărora de aproape 30 de ani încoace cei pe care i-am ales să ne conducă nu știu cum să le mai complice activitatea.
Da, au depus un jurământ, însă au jurat doar să iși respecte profesia și pacienții, nu regulile și legile stupide ale unor guvernanți care ne umilesc în mod constant pe toți deopotrivă, pentru că sănatatea, educația și cultura acestui popor sunt noțiuni pe care mințile lor ocupate cu propria bunastare nu le pot pricepe.
Tot ce vrem de la "aleșii poporului" este să le respecte vocația, menirea și importanța rolului pe care îl au în viețile noastre.
Iar nouă, dreptul  la Sănătate!