duminică, 28 ianuarie 2018

"De-amor, de-amar, de inimă albastră..."

Un prieten mi-a spus la un moment dat: "Cărțile ei ai trebui studiate la liceu sau măcar recomandate elevilor. Cu siguranță le-ar fi utile." Îi dau, firește, dreptate.
Prima mea întâlnire cu personajele sale atât de complexe, de vii și de frumos construite s-a petrecut acum mai bine de 17 ani când, la recomandarea cuiva înțelept, bucuroasă că am găsit cartea la un anticariat stradal (oare mai există tarabele acelea cu cărți grozave din fața Librariei Humanitas din orașul cu suflet?) am decis să o iau cu mine la mare, urmând să mă însoțească pe lungul drum cu trenul, dar și în cele câteva zile pe plajă.
Am citit "Arta conversației" pe nerăsuflate, cu bucuria de a descoperi printre rânduri adevărate lecții de cultură, de psihologie, de viață.
Atunci, la 20 de ani, pe malul mării, în după-amiaza târzie de august, mi-am promis că dacă voi avea vreodată o fetiță ea va purta numele celui mai frumos personaj feminin pe care îl descoperisem până atunci, până acum...
În acești ani i-am citit toate cărțile, mi le-am lipit de inimă, le-am recomandat, împrumutat și dăruit cu drag oricui mi-a cerut vreun sfat de lectură, cu speranța că fiecare se va bucura de întâlnirea cu ele.
Uneori simt nevoia să le recitesc si le deschid la întâmplare, doar pentru a regăsi  personaje și replici inedite, inteligente, cu trimiteri la istorie, artă, literatură.
Poate neîntâmplător, am cumpărat și citit "Preludiu" - ultima sa carte apărută anul trecut - într-o zi de august, tot pe malul mării.
Știu că sunt mulți cei care îi iubesc cărțile, personajele, stilul și sper că și alții le vor afla.
Am toata admirația pentru Doamna Ileana Vulpescu, această scriitoare atât de specială care în cei peste 50 de ani de activitate literară ne-a dăruit atâtea romane de calitate.
Sînziana mea a împlinit de curând 9 ani și îmi doresc ca atunci când va crește să aibă ceva și din personajul meu feminin preferat.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Ileana_Vulpescu

"În om se strâng vorbe nerostite, gânduri cărora nici n-ai şti să le dai un nume, lacrimi neplânse la vremea lor, care deodată vin ca o apă umflată de ploaie, revărsată peste mal."
(Ileana Vulpescu în De-amor, de-amar, de inimă albastră)



Un comentariu:

  1. Bun gasit!
    Apreciez cuvintele frumoase, alese cu grija, pentru a da putere sentimentelor ce le nutresti fata de o remarcabila personalitate a literaturii romanesti contemporane. Sunt in asentimentul tau si al doamnei Ileana Vulpescu, atunci cand sustineti ideea ca, intr-un om se strang vorbe nerostite, ganduri fara nume, lacrimi neplanse la vremea lor, care se revarsa ca o apa umflata peste mal. Asa este. Omul, aceasta fiinta rationala, cu trairi si sentimente, are si capacitatea de a acumula frusteari, experiente mai mult sau mai putin dorite, pe care sa nu le expuna spre cunoastere la momentul producerii lor. Insa, atunci cand ultima picatura a umplut paharul, revarsarea se produce intocmai cu exprimarea autoarei. Ma bucur ca ai gasit intre personajele acesteia pe cineva cu deosebite calitati, pe care ai vrea sa le regasesti si in trasaturile printesei tale, iar atunci cand ii vei privi chipul sa-ti aduci aminte cu placere de romanul care ti-a marcat intr-un mod placut existenta. Viata minunata printesei si printului alaturi de voi! Sunt convins ca vei gasi si in romanele altor scriitori, personaje minunate, pe care le vei asocia cu printul tau.
    P.s. Hai, ca de data aceasta nu am mai fost asa "acid". :)

    RăspundețiȘtergere