Lumina iertării

apusul își așteaptă izbăvirea -
învață și pe tine să te ierți
și-n clipa ce își speră nemurirea
lumină din Lumină să primești.

Tatăl nostru, care ești în inimă

ne ascultă
mai ales bătăile ce
nu-și mai amintesc
pe de-a-ntregul
de ce este bine și important
"să nu",
apoi dă-le curaj
celor care încă nu
au învățat
să ierte,
precum și acelora care
fără să ceară,
se bucură
într-Adevăr.

Iertarea ploii

plouă prelung, cu gust de verde greu
strivind lumina caldă care strigă
și-n rugăciunea unui fost ateu
doar pasul ud iertarea-și mai câștigă...

Prin (ano)timp(uri)

cândva îți va fi dor de-"a fost odată"
și vei citi mai mult printre cuvinte,
cândva vei ține-n palme lumea toată
și tot mai des îți vei aduce-aminte

pentru atunci, îți las aceste gânduri
să-ți facă poate drumul mai ușor,
să nu te pierzi în aspre labirinturi,
să te înalți, să nu te-abați din zbor...

Sîmburi de adevăr

eu - măr căzut departe de copac,
rostogolit spre zidul ce se-nalță
când lacrimile Anei în sâmburi
se prefac,
sădind minunea vieții după viață.
dezleagă-mă te rog
de vechea frunză
și răzgândeste-mă de tine,
dinspre Olimp
n-a mai plouat de mult
iar macii sângerează
sub ruine...