eu - măr căzut departe de copac,
rostogolit spre zidul ce se-nalță
când lacrimile Anei în sâmburi
se prefac,
sădind minunea vieții după viață.
dezleagă-mă te rog
de vechea frunză
și răzgândeste-mă de tine,
dinspre Olimp
n-a mai plouat de mult
iar macii sângerează
sub ruine...
Sadind minunea vietii dupa viata... Superba metafora!
RăspundețiȘtergere