1,2,3!

înalță un balon și prinde-l de un nor
hai, fii copil măcar din când în când!
mai pune-ți o dorință prin vântul călător,
spre stele căzătoare ce-ți picură în gând

Să nu...

va Învia Isus pentru a doua oară,
noi am uitat deja prima Lumină
o vom primi pe-aceasta într-o doară
și vom râvni la cea care-o să vină...

(un fel de) Haiku

în urma ploii,
adulmecând curcubeul,
doar trandafirii.

Cumpăna toamnei

e toamnă undeva în lume
și își îmbracă senina penitență,
ispășind greșeli fără nume
ce ne-au hrănit cu indulgență.

azi alte anotimpuri ne respiră
și parcă te uit tot mai mult,
chiar dacă astrele mi te sortiră
pentru vieți ce grăbite-au trecut

Promisele poeme

cum altfel te-aș putea rosti
decât cu ochii larg închiși,
într-un poem pe care-l stii,
cules din nuferii promiși.

cum altfel te-aș putea privi
decât din mâl spre alba floare,
în liniște, spre-a nu-i strivi
miracolul ce încă doare...

Aproape miercuri

aș vrea sa fac din luni o zi fără cusur
ca floarea-soarelui scăldată în lumină
mai fără păcate rostogolite-n murmur,
mai fără ghinioane și mai făr'de vină.

din marți aș scoate ceasurile rele
lasându-i numai treisprezece bune
și le-aș feri de superstiții grele,
rugând pisica neagră să le-adune...

Cel din urmă zbor

dezleaga-mă de flori
pierdute-n lumea toată,
descântă-mă de focuri
ce au mocnit mereu
mai lasa-mă să zbor înalt,
încă o dată,
acolo unde singur,
plânge Prometeu!

am totul când luna se aprinde
și sunt nimic când zorii
mă apun
iar dimineata albă
de tâmple mă cuprinde
dar nu mai am  petale să îi spun...

Confesiune

glasul tau mi s-a lipit de
de încheietura stângă,
prin care sângele izbucnește
subțire ca firul
de iarbă nou
și urcă, verde,
înfruntând clavicula,
până în fiecare respirație
care îndraznește
să atingă lumina.

Constelații

Andromeda de-abia mai sclipește
prin fereastra ce-mparte cerul la doi
și doar Casiopeea mai zâmbește
dar dintr-o dată îmi e foarte joi...

sfârșitul lumii parcă stă la pândă
și să ne mai îngăduie profani,
ne calculeaza prețul cu dobândă
pentru încă două mii de ani...

Insomnii

cântă-mi un cântec de leagăn
ori valsul unui bal, din vechi
cu siluete zvelte, fără seamăn 
ce-alunecă-n oglinzi, perechi.

dă-mi linistea unei fântâni
să zăvorăsc în luciul ei
porunci aduse de păgâni
dinspre zenitul altor zei...

Taină de mai

mi-e sufletul
un anotimp rebel
ca un cireș de mai
îndrăgostit
șoptit în vers naiv
de menestrel
care cândva,
în taină, m-a iubit...

Ruguri de maci

îmi este tot mai dor
de-un câmp de maci sălbatici
aprinși pe tandre ruguri
după ploi,
purtându-mă tăcuti
spre nori zânatici
ce îmi vor da
mirările-napoi


sursă foto: https:www.bbc.co.uk