Promisele poeme

cum altfel te-aș putea rosti
decât cu ochii larg închiși,
într-un poem pe care-l stii,
cules din nuferii promiși.

cum altfel te-aș putea privi
decât din mâl spre alba floare,
în liniște, spre-a nu-i strivi
miracolul ce încă doare...