mă rog cu frunze de nuc
și cu adieri îndelungi de aripi
sub care nu trupul îngenuncheaza
ci gândul, învelind
inima obosită a păsării
care mă tăinuiește.
și cu adieri îndelungi de aripi
sub care nu trupul îngenuncheaza
ci gândul, învelind
inima obosită a păsării
care mă tăinuiește.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu