suntem doi pierde-iarnă
flămânzi de infinit
și-această grea meteahnă
ce tainic ne unește,
ne mistuie-nceputul
răpit la nesfârșit,
strigându-și neputința
ce-o robește...
flămânzi de infinit
și-această grea meteahnă
ce tainic ne unește,
ne mistuie-nceputul
răpit la nesfârșit,
strigându-și neputința
ce-o robește...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu