mi-e tot mai limpede acum
că nu vom ști să fim doi
ci unul pe singurul drum
ce nu poate curge-napoi...
de altfel dorul de tine
mi-e unicul fel de a fi,
mi-e strigătul clipei divine
când pleci, resemnat, să revii.
mi-e strigătul clipei divine
când pleci, resemnat, să revii.
și-n linistea asta barbară
îmi ești, printre-atâtea defecte,
tacerea din hrana de seară
sfidând simfonii imperfecte...
îmi ești, printre-atâtea defecte,
tacerea din hrana de seară
sfidând simfonii imperfecte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu