eu tot mai râd ca nimeni alta,
tu încă mă privești albastru,
iubirea ne-a ramas "unealta"
ce ne-ar salva de la dezastru.
tu încă mă privești albastru,
iubirea ne-a ramas "unealta"
ce ne-ar salva de la dezastru.
tu încă mă privești albastru
eu încă port în inimă ninsori
dar iarna dintre noi, dezastru,
eu scriu sărat, tu tot mă dori
iubirea noastră, fără seamăn
ne-ar pune zâmbete în ochi
dar uite, iarăși ninge zdravăn,
eu mai visez albastru, tu nu poți
Foarte frumos! In doar patru versuri ai reusit sa imbini iubirea cu speranta intr-un mod aproape ancestral.
RăspundețiȘtergere