luni, 15 februarie 2021

High hopes

eu tot mai râd ca nimeni alta,
tu încă mă privești albastru,
iubirea ne-a ramas "unealta"
ce ne-ar salva de la dezastru.



Publicat de la

Un comentariu:

  1. Vio6 martie 2021 la 08:40

    Foarte frumos! In doar patru versuri ai reusit sa imbini iubirea cu speranta intr-un mod aproape ancestral.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)