Imago mundi

tainice fântâni mă înnoptează 
și își cădelnițează palide-amintiri
prin vara ce în Rai se deghizează
mă mai respiră două-trei iubiri...

încă șchiopătăm prin mersul lumii
și sub atâtea ploi abia ne mai zărim
am fost pe rând și regii și nebunii

visului pe care cu greu ni-l amintim