Ploi fără glas

mă tace lumina uitată în nori 
mă doare tăcerea din ultima iarnă 
sub ploile gri mai tare mă dori...
iar cerul e gata cerneală să cearnă

așa puțină toamnă mi-a rămas...
nu mai vreau cu timpul s-o împart
doar umbra mă urmează fără glas
în vechea-i pelerină din brocart...