Capătul lumii

ți-am așteptat venirea deși știam finalul
în rochia mea croită din razele de lună,  
ai râs triumfător, ai împlântat pumnalul,
lăsându-mi inima la de capăt de furtună

și-n iarna asta blândă, fără de zăpezi,

cu ochii verzi, aprinși, de jad înșelător,

în care spune-se că nu-i bine să crezi

vei regreta părelnic sfârșitul următor...