eu aripă îți sunt, dar niciodată zborul,
și din grădina-ntreagă, o singură petală
sunt versul nerostit ce-a rătăcit poemul,
și-n templul amintirii, ultima vestală...
și din grădina-ntreagă, o singură petală
sunt versul nerostit ce-a rătăcit poemul,
și-n templul amintirii, ultima vestală...
eu flacară îți sunt, dar focul niciodată
și în tumultul ploii, fulgerul ce tace
sunt raza așteptată dar nu lumina toată
și-n somn, privirea ce știe să te-mbrace
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu