De iure...

eu aripă îți sunt, dar niciodată zborul

și din grădina-ntreagă o singură petală,

sunt versul nerostit ce-a rătăcit poemul

și-n templul amintirii, ultima vestală.

eu flacară îți sunt, dar focul niciodată

și în tumultul ploii fulgerul ce tace,

sunt raza-ngăduită dar nu lumina toată

și-n somn privirea ce știe să te-mbrace

eu muzică îți sunt dar niciodată cerul

și din orchestra toată singură vioară

ce fără de arcuș așteaptă lutierul

când tăcerea lumii iar te înconjoară...