Flori de lună

nu mă-ntreba ce am făcut cu vara,
nu-mi cere socoteală pentru flori,
aprinde luna, umple-mi călimara
și uită pentru-o vreme să mă dori

căci nu mai stiu în umbra cărui vis
am tăinut tăcerea albastră a lumii,
crezând în jocul devenit catharsis...
noi ce am fost: pionii sau nebunii?