Vara neuitării

hai vară, frânge-mi inima, din nou
dezleagă de iluzii duhul toamnei 
ce-și striga amarul surd, fără ecou
si rătăcește trist de-a-lungul gamei

hai, taie iarăși timpul în felii egale
Și leagă o fâșie de cumpăna-nserarii
când ofteaza luna-n simfonii regale
ce făgăduiesc aleanul neuitării...