In veritatem...

nu e nevoie de mine aici...
ce-a fost de tacut am tăcut
sub maldăr de ploi și de frici,
ce-a fost de iubit m-a durut

nu e nevoie de mine acum
mă cer haine vechi, demodate,
scrisori devenite uitare și scrum
și versuri de rime prădate

nu e nevoie de mine, oricum
mă caută timpul în alte clepsidre
în florile vii ale altui parfum

crescute pe câmpuri aride...

nu-i loc pentru mine-n Olimp
azi plec către polul albastru...
vii? îți voi fi cald anotimp
și cel mai tandru dezastru...