nu poate fi toamnă fără de cuvânt,
nici tu nu îmi poți fi de nu e toamnă
mă- ncearcă dorul tot de pe pământ
și-alunec cu un pas mai înspre iarnă....
nici tu nu îmi poți fi de nu e toamnă
mă- ncearcă dorul tot de pe pământ
și-alunec cu un pas mai înspre iarnă....
aș bea fără regret amărăciunea lumii
de-aș ști că doar așa va mai fi toamnă
și-i vom rămâne numai noi, boemii
dar liniștea la versuri mă condamnă ....
Pictură: Cecilia Ilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu