Retorică

sunt lacrima din cântecul de leagăn
sub zâmbetul căprui de odinioară
sunt freamătul de aripă ușoară
prin bătăi de inimi făr' de seamăn...
sunt albul plin, din plâns de iasomie
sub ploi zglobii, de mai capricios,
sunt verdele târziu, de lujer mlădios...
dar la apus cine-o să le mai știe?