Dezlegare la iubire

noi am ajuns ultimii 
la împărțirea  patimilor
n-au mai fost pentru noi
nici virtuți, nici flori, nici poadoabe...
ni s-a picurat visare 
care să ne țină de frumos
până la ivirea năvalnică a zorilor
sub ecoul resemnat al lunii
Și ni s-a dat
dezlegare la iubire...

***

prima împărtășanie 

cântecul de leagăn 

al mamei...

Inimi de zăpadă

 

suntem frânturi dintr-un refren uitat....
trubaduri hoinari ce-și caută-anotimpul...
știu, s-a risipit fantasma păcatului iertat
dar zi-mi,  când vom mai descuia Olimpul?

prea multe dimineți într-o culoare fadă, 
abrupte scări de gheață sub pașii noștri grei
nu mai putem fi tineri și nu știm să fim zei...
redevenim încet oameni de zăpadă

***

rimă îmbrățișată 
duioșia tulburătoare 
a peniței 
botezată în vin...

În bătaia primăverii

"poezia mamei
prima întâlnire cu 
Metafora"

Editura Pim, Iași - ianuarie 2025

***

coboară iarna,
cine să o vadă?
freamătă copacii în zadar
se răzvrătește cerul iar și iar...
sub visul alb. de demiurg
scriu. sunt doar un fulg
tânjind zăpadă

***

muzică -

iubirea tradusă 

în Braille

Toamna din azi...

 ***

hârtia tremurând

sub voluptatea

metaforei

Joi, 31 octombrie, va avea loc închiderea oficială a Salonului Anual de Carte, Ediția a XXXIII-a, la Centrul Cultural Ionel Perlea.

Voi fi și eu acolo, cu volumele de până acum

ps. Toamna poate presăra printre versuri flori de soare, semn că oamenii te pot surprinde mereu, în multe feluri...

Mulțumesc

Făr' de toamnă

nu poate fi  toamnă fără de cuvânt,
nici tu nu îmi poți fi de nu e toamnă
mă- ncearcă dorul tot de pe pământ 
și-alunec cu un pas mai înspre iarnă....

aș bea fără regret amărăciunea lumii
de-aș ști că doar așa va mai fi toamnă 
și-i vom rămâne numai noi, boemii
dar liniștea la versuri mă condamnă ....

Pictură: Cecilia Ilie

***

se revarsă toamna pe  surâsul zilei

că o îmbrățișare , scut de vremea rea...

dar la ivirea lunii,  în cutia milei,

de-abia mai lasă timpul, avar, cate ceva....

Inimă de septembrie...

Inima mea are ieșire la toamnă... la marea ei de frunze căzute la întâmplare, la oceanul ei de liniște arămie, la literele rostogolite printre ploi...

Inima mea vede in spatele ferestrelor scările ridicate odinioară de alți visători care duc către cer...

Inima mea petrece zborul cocorilor, nu cu tristețe ci cu certitudinea întoarcerii, așa cum marinarii sunt așteptați mereu la mal de cei dragi...

Iar azi, în prag de noi începuturi pentru amândoi, inima mea bate din nou la porțile școlii, cu emoția niciodată uitată cu adevărat, cu speranța că fiecare dintre ei va descoperi înăuntru trepte și căi care să îi ducă cu bine spre toamnele lor...

Doar toamnă

mă tem că fără tine sunt doar toamnă... 
un amalgam foșnind a frunze răvășite 

sub nori orfani ce iarăși stau să cearnă,
un pumn de trandafiri și versuri nerostite,

mă tem că fără tine sunt doar gând...
un lujer alb și greu ce nu poate să crească 
o clipă-ncercănată a timpului oftând
dar cine va putea să mă mai înflorească?

Blues verzui

se risipeste vara sub nori elegiaci...
un iz de blues alunecă-nspre ploaie,
un val verzui, de amintiri șuvoaie...
și-ți scriu, sărat... tu tot mă taci.

***

macul sfielnic
sângerând în neștire 
peste versul alb...

Nobody knows...

 ... probabil una dintre cele mai frumoase melodii care mi s-au lipit de inimă.

https://www.youtube.com/watch?v=7Q9dXn4-NKI