Piesele toamnei

se lasă toamna iar, ca o cortină,
suntem din nou actorii fără bis
dar  autorul n-are nicio vină...
nu a greșit scenariul, așa i-a fost prezis...
se lasă toamna parcă a  înstrăinare 
ne țin de sete vinuri încă tulburi
curg replici....așadar și prin urmare...
noi suntem iarăși păsări fără cuiburi.
se lasă toamna lipsită de proteste,
împrăștiind culori la întâmplare,
dar piesa asta-i totuși o poveste
scriu, scrii...  ne-or mai citi-vor oare?