Vechile tristeți...

tresare toamna c-un surâs carmin
și cerul obosit abia de mai cuprinde
iubirea resemnată, fragilă, în declin,
mocnind șoptit silabe sângerânde...

sub umbrele firave ale atâtor veri
ce lacrimi vor spăla  singurătatea,
ce vânt va risipi tristetile de ieri?
sunt doar un vers râvnind eternitatea