Cu tine în brațe și mie îmi pare altfel zăpada... mai albă, mai curată, mai blândă.
Și pentru o vreme toate (ne) vor fi (iar) pentru prima dată: primul Crăciun împreună, prima lună, prima dorință de an nou, care deja mi-a adus mai mult decât am sperat.
Printre globuri argintii, printre refrene de Colinde, printre stropi vii de suflet curat, mi se face dor de zăpada copilăriei mele, de curtea și de casa bunicilor mei și un singur regret îmi umbrește bucuria: aș fi vrut atât de mult să vă cunoască, să vă țină în brațe, să vă povestească despre iernile de altădată...
În Lumina aurie a Ajunului de azi, copilul de atunci - omul mare de acum își dorește doar ca peste timp să aibă puterea și înțelepciunea de a vă dărui momente senine, amintirile voastre dragi de mai târziu.
"A venit, a venit iarna
pe la uși pe la ferești,
A venit iarăși iarna
cu colinde și povești..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu