Apoi, începem să trăim, să construim, să scriem propriile întâmplări care vor deveni cândva istorie. Suntem, așadar, cărți. Închise, deschise, întredeschise, ferecate, bine păzite sau dimpotrivă, foarte accesibile, dorinice să dăruiască, să fie de folos, să învețe. Coperți frumos colorate, atrăgătoare care nu învelesc mai nimic sau care îți pot lăsa un gust amar. Coperți serioase, robuste sau ușor uzate, care adăpostesc scriituri adevărate, necesare și utile. Coperți delicate, simple care ar putea trece neobservate dar care ascund, de-abia perceptibil, versuri vii și picături de suflet.
Da, trupurile-coperți ne învelesc poveștile iar călătoriile lasă deseori urme, schimbări ireversibile, pagini rupte, amintiri uimitoare sau pagini îndoite între care cineva a ascuns cândva flori.
Lasă-i pe ceilalți să te caute, să te cunoască, să te critice, să te descopere, să plece, să li se facă dor, să te uite, să îți preseze flori, să te înțeleagă, să se întoarcă.
Ai răbdare cu ei dar și cu tine. Cărțile-cititori au nevoie de timp.
Căci pentru a citi nu este suficient doar să cunoști bine toate literele.
Experienta mi-a demonstrat ca, pot descoperi lucruri foarte interesante si captivante in carti cumparate de la anticariat, cu copertile uzate si ingalbenite de timp. Desi, am cumparat si carti noi, grafica lor, parca nu m-a atras asa mult, precum cea a cartilor vechi, chiar daca esenta scrierii era una importanta.
RăspundețiȘtergere