pe amândoi ne bucură
mugurii amărui ai nucului
dar eu știu
că nimeni nu-i va scutura
crengile grele, netede,
pline de rod,
din care iubirea
ar putea sculpta
zborul...
iar florile lui mă dor
ca niște aripi brune
ce au bătut
prea devreme,
prea repede,
prea înalt.
Bun venit, primavara!
RăspundețiȘtergere