Este un subiect controversat. Este un subiect aproape tabu chiar și în timpurile noastre. O bătălie plină de prejudecăți și stereotipii. Este o discuție veche însă mereu actuală care a fost de fiecare dată amânată și privită ba cu prea mulă îndârjire, ba cu nejustificată indiferență.
Dar este ceva despre care și eu am o parere. Mai ales acum, că am copii și văd că ei crec atât de repede.
Când l-am născut pe fiul meu la Maternitatea Giulești la finalul lui 2017 mă apropiam în viteză de 38.
Fiind un spital de stat și de urgență la Giulești ajung tot felul de cazuri.
În aceeași după-amiază cu mine o adolescentă de 17 ani a adus pe lume o fetiță perfect sănătoasă, cu ajutorul medicului de gardă căci nu avusese de-a-lungul sarcinii un medic al ei.
Ne-am întâlnit timp de câteva zile la fiecare 3 ore când mergeam să hrănim copiii: un copil mare ținând în brațe, ca pe p păpușă, un alt destin.
Copila era frumoasă, slăbuță, cu ochii mari, verzi, cu un zâmbet timid. Când și-a luat pentru prima dată fetița în brațe a privit-o senină, tinând-o puțin stângace temându-se parcă să nu îi facă rău. Mi-a trecut prin cap că așa îmi ținusem și eu primul copil, deși aveam 29 de ani când se născuse.
I-am zâmbit cu drag și am încurajat-o că totul va fi bine gândindu-mă că fata asta frumoasă și atât de tânără mi-ar putea fi fiică și că m-ar fi putut face bunica la nici 38 de ani. Nici nu cred că își dădea seama cât de curajoasă fusese să poarte sarcina, să nască natural, să se ridice și să își hrănească fetița.
Am întreba-o dacă are cine să o ajute cu bebelușul și mi-a spus că ambele familii se vor implica în creșterea micuței. Era, în cele din urmă un caz fericit.
Dar... totul se întâmpla prea deveme și prea repede în viața acelui copil mare, sărind etape firești în dezvoltarea fizică și emoțională, așa cum din nefericire se întâmplă cu multe adolescente, dintotdeauna, oriunde în lume.
Fără să judec, fără să acuz, fără să stigmatizez sau să caut vinovați, cred că este nevoie, din ce în ce mai acut, de educație sexuală atât in familie cât și în școli (cu ajutorul și implicarea celor care au astfel de competențe), de prevenție și informare, începând cu vârsta la care copiii sunt vulnerabili în fața alegerilor greșite, a lipsei de modele și de informare, a vieții pe care nu o înțeleg pe deplin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu