nu-ți cer nimic, e doar o întâmplare
că mai privim peste aceleași ziduri
ce iată, ne umbresc tot mai tare
și ne astern pe fețe alte riduri...
dar în prelungi acorduri de pian
care-mi ascund tristețile sub farduri
privindu-mă lasciv, cu ochi de cal troian,
dansează-mă la toamnă-n ample falduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu