Aripi de cerneală

eu port albastru de noapte boreală
când foste aripi încă dau să zboare
iar marea-mi este lanul de cerneală
din care pleacă stoluri migratoare...

eu mă îmbrac cu rochii de sirene,

pe care marinarii le-nchipuie în larg

și mai găsesc sub bancuri de morene

fâșii subțiri de alb, prelinse pe catarg...