Pastel

mă fură somnul cu flori de busuioc

iar visul e tabloul cu stele căzătoare

ce-și scutură șasiul de-atâta nenoroc

când luna îi surâde, înșelătoare...

vezi, picură lumina dinspre miazăzi
dar mă privești mereu în contre-jour
orbit de strălucirea prea multor galaxii
ce rispesc pedeapsa infamului sperjur