Oamenii îți vor cere mult și îți vor da puțin. Firimituri din ceea ce nu le mai trebuie.
Cei care îți vor dărui cu adevărat vor fi putini și nu întotdeauna îi vei prețui cum ar merita. Vei crede că ceea ce îți oferă e prea puțin important ori nu suficient de valoros și vei greși. Toți o facem. O vreme, la început de drum, vei vrea să le faci pe plac, să fii la fel ca ei... vei prefera emfaza și poleiala un locul simplității și al firescului. Vorbele mari par a cântări greu. Dar cele mai sincere cuvinte nu sunt cele complicate...
Apoi, te vei lovi de măști și de ziduri în care nu prea sunt ferestre. Și te vei zbate să găsești sub/ printre ele un drum al tău, ca într-un labirint ...
Te va durea, vei plânge și vei vrea sa te răzbuni.
Sper doar că singura ta răzbunare să fie dorința de a o lua de la capăt, de a fi mereu tu însuți, de a puterea de a ierta și de a-i răsplăti pe cei care ți-au dăruit cu adevărat, din prea plinul inimii lor.
Abia atunci îți va fi dor cu adevărat de copilărie...
Ai grijă, îți vor cere mult și nu sunt dispuși să ofere. Acum știu, nu timpul fura tot. Ci oamenii...
.jpg)
