Descoperit oarecum din întâmplare de către un Împarat chinez, când câteva frunze au căzut în bolul său cu apă fierbinte. Între primele dovezi ale descoperirii ceaiului de la începutul anilor 200 și secolul al XVI-lea, când olandezii l-au adus în Europa, asiaticii au avut timp, îndemânare și pasiune să îi descopere numeroase varietăți și arome, facând din prepararea ceaiului o adevarata artă. Ceremonia ceaiului in Japonia este un ritual care impresionează prin simplitate și eleganță, momentele pregătirii și servirii ceaiului fiind destinate relaxării trupești și spirituale, meditației, armoniei.
...o cană cu ceai fierbinte, simplu, amintindu-mi de menta aromată din curtea bunicilor, mă face mereu să zâmbesc.
Apoi, câteva sute de ani mai târziu, a apărut cafeaua, ca o promisiune magică, menită să cucerească, să lege prietenii, să rezolve probleme, să dezlege gânduri, îndemnând la poveste, să ghicească destine.
Nu știu cât ceai am primit in copilăria mică, însă știu sigur că primul meu viciu a fost cafeaua, pe care bunica mi-o dădea pe ascuns, câte un strop doar, moment care pe mine ma fascina. De-abia pe la 15 ani am avut voie sa o beau fară...restricții. Mi-au placut întotdeauna mirosul și gustul ei special, amintind de o zi de toamnă arămie, amăruie, pe care nu simt nevoia să îl îndulcesc, ci îi adaug uneori câteva picaturi de lapte, cât să rămână încă fierbinte, vie, voluptoasă.
Îmi plac ceștile și restul obiectelor folosite la servitul ei si oricât de ciudat ar părea, îmi place să le dăruiesc, mai ales pe cele cu imprimeuri inedite, stilizate sau unicat și doar vizita într-o parfumerie mi se pare la fel de ispititoare ca plăcerea de a intra într-un magazin de cafea, unde să o inspir în voie, cu sete.
Pretext de întâlnire romantică sau nu, ocazie de a revedea un prieten, de a "pune țara la cale", de a petrece timp cu tine însuți, răsfoind un ziar sau doar privind cerul...uimitoarea cafea poate fi toate astea și mult mai mult, moment pentru care pare să nu fie niciodată prea devreme sau prea tarziu.
Neobosit, hedonist, veșnic în căutare de mai mult, mai bine, omul a inventat ciocolata, ca formă concretă a placerii perfecte. Amăruie (preferata mea), cu lapte, albă, cu adaosuri de fructe și arome, ciocolata este fără îndoială una dintre marile placeri ale omenirii, afrodisiacul suprem, rafinat, fără vârstă.
...și pentru că "sunt om și nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin", toate trei - alături de alte substantive și verbe mai mult sau puțin vinovate- îmi sunt dragi și îmi dau bucurie, culoare, curaj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu