"... pourtant quelqu'un m'a dit..."

     Centrul era aglomerat, ca în toate duminicile de vară ale marelui oraș...începuse vacanța studențească, apăruseră și câteva terase noi, iar porumbeii păreau să fie mai mulți decât în anii trecuți, atrăgându-i pe turiștii amatori de fotografii inedite.
Cele două prietene se îndreptau către standurile de anticariat și pentru că aveau gusturi (oarecum) diferite își vedea  fiecare de planul ei, hotarâte să nu plece fără câteva cărți. Amândouă erau tunse scurt, una aproape băiețește și păreau cam de aceeași vârstă. Le observase venind și decise că ar fi bine să le stea prin preajmă o vreme. Prima avea haine viu colorate, ca mai toate tinerele; parea exuberantă, punea multe întrebări vânzătorului și își căuta uneori din priviri prietena. 
Cealaltă avea o frizură îndrăzneț de scurtă și o fustă indecent de lungă, într-o ținută "all black", care-i făcea pielea și mai albă...fata părea că nu vede altceva decât rafturile din fața ei.
Nu observase că era privită, printre oameni și rafturi, aproape insistent, de parcă bărbatul s-ar fi temut să nu cumva să o scape din ochi în aglomerația aia neașteptată ("ce i-o fi apucat azi pe toți de se uită la cărți vechi?!"  își spus el înciudat, gândindu-se la o cale de a o aborda fără să o sperie...o privi iar, mirat de privirea ei caldă, vie, parcă neatinsă de rutina apăsătoare a lumii..."cu ochi lungi,cu gene lungi" îi veni să fredoneze" și iar îi caută privirea ochilor mari, aproape negri, cuminți..."oare de ce o purta negru pe vemea asta?", îi trecu lui prin minte..."pun pariu că nici nu știe cât de bine îi stă așa...nu are mai mult de 20 de ani iși spuse" și o ușoară nostalgie îl purtă către începuturile sale în meseria de care se simțea grav îndrăgostit.
...în dimineața târzie, soarele zâmbea larg, fără indulgență.
Ridică privirea și pentru o clipă se temu că a pierdut-o...fata nu mai era acolo și nici prietena ei...le vazu printre trecători, îndepartându-se și se grăbi să le ajungă din urmă având grijă să își protejeze obiectivul:
”Domnișoarelor, numai puțin vă rog, vreau să vorbesc cu voi câteva minute!”
”Cu noi, întrebă mirată fata cu bluza  înflorată?”
”Da...de fapt cu prietena ta, raspuse el, privind-o , deși fata rămăsese cu spatele la ei.
”Despre ce este vorba?” insistă cealaltă.
Trecu în fața ei și întinzându-i o carte de vizita îi spuse” Sunt fotograf profesionist, te-am remarcat mai devreme la standul cu cărți și mi-ar plăcea să-ți fotografiez ochii. Asta e noul meu aparat foto și cred că ar ieși niște fotografii grozave la studio...te rog să ma suni și stabilim în ce zi vrei tu.” O privea acum de aproape căci tânara se uita fix in ochii lui, cu un zâmbet sincer, timid, adânc...”mi-s dragi ochii ei fără fard...”
”Dar restul feței ce are, întrebă ușor iritata prietena ei. Toată fața ei e frumoasă!!
”Ai dreptate, este, le raspunse zâmbind și îi caută iar privirea: când vii, căci sper să vii, să fii exact ca acum... si tot în negru, da?”