Despre parfumuri şi alte vicii

     Pentru rolul fantastic din "Parfum de Femeie", Al Pacino a câştigat în 1992 singurul Oscar din cariera sa, deşi cred că fi meritat şi altele (pentru filme ca "The Godfather", "Pact cu diavolul", etc).

Uneori (când melancolia mi se insinuează printre gânduri), revăd dansul acela memorabil: un tango perfect- trei minute de inefabil, de senzualitate, în care îţi ţii respiraţia şi zâmbeşti.

Cred că simţul olfactiv este încă un mister complex al al fiinţei umane, iar parfumul un element de inspiraţie în multe arte, mai ales în literatură -  romanul "Parfumul" al lui Patrik Suskind fiind probabil unul dintre cele mai elocvente exemple: tradus  în peste 40 de limbi, vândut  în milioane de exemplare şi ecranizat după 20 de ani de la prima ediţie.

Se prespupune că primele "parfumuri" au fost folosite în urmă cu peste 4000 de ani in Cipru şi aveau la bază ierburi şi condimente care încă se folosesc  în industria de profil (mirt, tămâie, bergamotă, coriandru etc), iar in Europa primele sticluţe cu râvnitele esențe au apărut  încă de la  începutul secolului al XIII-lea. În literatură sunt multe lucrări care descriu în detaliu evoluția parfumului, una dintre cărţile pe care le-am citit se numeşte "Cartea parfumurilor" a lui John Oakes, o incursiune în lumea fascinantă a parfumurilor de altadată, dedicată celor care vor sa afle cum se "construieşte" un parfum, cum se alege şi păstrează, cum se poartă în funcţie de factorii care îi pot influenţa caracteristicile.

Ca orice femeie, sunt fascinată de sticluţele colorate, asemănatoare unor bijuterii - cu linii simple sau complicate - mereu dornică să le încerc, veşnic  în căutarea unui parfum perfect, "al meu", care ar trebui să-mi inspire un buchet tulburător de frezii...încă negăsit, dorit, intuit, asteptat, căutat, menit să mă  învăluie aidoma unui roi copilăroşi de fluturi.

Poate de aceea meseria de parfumier mi se pare una dintre cele mai speciale şi grozave profesii - o ştiinţă  îndrazneață, sensibilă, precisă şi boemă în acelaşi timp, rafinată, "dichisită" erudită.

Cioran scria în "Amurgul gândurilor": "Parfumul e istoria unei flori precum spiritul unui individ". 

Asemenea unei partituri  muzicale, un parfum este compus din note care îi dau unicitate, eleganţă, viaţă. Un strop de parfum e o poveste... 
Deşi nu am cu adevarat o obsesie în a le colecţiona, îmi place să le ating, să le descopăr, să citesc despre ele, să mi le imaginez, să le primesc în dar, să le privesc in vitrine, să le adulmec, să le port, să mi le amintesc...ca pe nişte fiinţe vii, cu toate cele şase simţuri, presimţindu-le miracolul întâmplării...