“....cărṭile, ferestre-n ziduri”

     
 În urmă cu câṭiva ani a circulat pe Facebook o "provocare" numită "Leapşa Cărṭilor". Când am fost invitată să-mi spun părerea, am răspuns pe loc, aproape aleatoriu, însă cu sentimentul că fac o mare nedreptate multor cărṭi care îmi sunt dragi...lista postată la momentul acela era:
1. Toate cărṭile Ilenei Vulpescu (*începând cu Arta Conversaṭiei)
2. “Însemnări de căpatâi” – Sei Shonagon
3. “Parfumul” – Patrick Suskind
4. “Mary Poppins” – P.L. Travers
5. “La Medeleni” – Ionel Teodoreanu (dar şi restul cărților sale pentru copii şi nu numai)
6. “Necuvintele” – Nichita Stanescu
7. “Poezia” – Petru Creția
8. “Fata cu portocale” – Jostein Gaarder
9. “Flori pentru Algernon” – Daniel Keyes
10.“Codul bunelor maniere astăzi” - Aurelia Marinescu. 


Evident, aş lasa toate cărṭile acestea la locul lor, dar aş adăuga mult-multe altele...În mod subiectiv, fireste - ca orice părere personală. Neavizată, neşcolită, nepretenṭioasă, de cititor amator, mare consumator şi iubitor de literatură. Într-o vreme, obişnuiam să scriu într-o agendă numele tuturor cărṭilor pe care le citeam. Recunosc că era un obicei bun. Aşa cum era şi cel de a citi pe bancă în parc. Apoi m-am lenevit. Mă gândesc ca la următoarea vizită la bibliotecă să o rog pe doamna de acolo să îmi facă "anamneza fişei de lecturi" a ultimilor 10 ani. Mult timp am citit "la întâmplare": clasici, recomandări, colecṭii noi, autori premiaṭi, autori debutanṭi, top 100, etc. De fapt, nici acum nu am "un tipar" anume. Citesc "după ureche", fără prejudecăṭi, fără aşteptări, cu bucuria de a le răsfoi, de a le cuprinde cu toate simṭurile ("Istoria romanṭată a unui safari" de Daniela Zeca este o carte "vizual-olfactiv-gustativă").
Cărṭile au fost întotdeauna cadoul meu preferat, în ambele sensuri: primite/ dăruite, chiar şi copiilor foarte mici, după principiul că niciodată nu este prea devreme/ târziu pentru lectură.
Observ însă mai ales in ultimii ani, că tind să mă "întorc" la anumite cărṭi -  le deschid la întâmplare, le recitesc cu plăcere, le redescopăr...Cărṭi care mi s-au lipit de inimă, ca nişte fiinṭe dragi. Cărṭi cu suflet.

 PS. astazi am căutat, găsit, salvat şi "răsfoit" cu emoṭie Abecedarul copilăriei mele... Şi un gând curat mă duce către zâmbetul Doamnei Învăṭător Irina Andreescu.

„Laud Abecedarul pentru că este cea mai cutremurătoare de constiinṭă carte.” |
(Nichita Stănescu)