Nerostitele ploi

mă conjugă verbe la trecut,
și mă rostesc tăcute frezii
iar toate câte nu m-au vrut
mă dor în liniștea amiezii.

visez o lume demodată,
cu vechi nescrise poezii
și toate câte-au fost odată
îmi sunt cu-o viață prea târzii...