Cireșele

tu le astepti nerăbdator, căderea
eu pun noi flori în rănile lor
pe mine trecutele fructe mă dor
sub ramuri ce-mi cerșesc mângâierea.

cerneala lor a fost o vreme seva mea
le-am așteptat miracolul în taină,
m-au învelit pe-ascuns în roșie haină
dar inima-mi este astăzi prea grea...

O zi altfel

recită-mi din Shakespeare! aș vrea
să facem din azi o zi de poezie,
dintr-un sonet sau chiar o tragedie
dar picură în toate un strop de... altceva!

șoptește-i lui Othello să mai stea,
strecoară-i Julietei puțină apă vie
lui Hamlet te rog să-i pui inima mea
iar Regelui Lear să-i ștergi din agonie...

si-n versul fremătând cu-atâta patos 

în care mai tresare al Desdemonei glas

vom născoci mirări în înălțimi de Athos

răstălmăcind finalul verbului rămas

Păcatul lavandei

noi n-avem chip și nici același zeu,
picuram mirări în plicuri de lavandă
dar astăzi Afroditei îi scriu numai eu
și îi închin parfumata ofrandă....

noi n-avem voci și nici aceleași lacrimi
iar câmpurile mov doar eu le mai respir,
am împărțit cândva mistuitoare patimi
și am băut, naivi, dulceagul elixir...

zadarnic cer iertarea-mi florile ce tac

azi demisionez definitiv din tine, 

în voal lila cândva o să mă-mbrac 

iar tu mă vei uita cum se cuvine... 

Miniatură

nimic nu-i mai aproape decât cerul!
foșnește-n noi, albastru, timpul strâns
prin gările uitate în care temnicerul
păzește încă trenuri ce-mbrățișate-au plâns...

În derivă

plutesc fără catarg pe mările damnate
memoria m-apasă ca o ghilotină,
călăul născocește sentințe eronate
lăsîndu-le-n derivă prin vara clandestină...

aștept să mă inunde un amplu val de fard
s-acopere din umbre, s-alunge din himere,
să șteargă tatuaje ascunse-n endocard
dar mă scufundă-n taină corăbii efemere...

Nuanțele luminii

m-am rătăcit printre culori
sunt muza unui pictor orb...
lumina mă așterne-n zori
sunt roșu viu, sunt negru corb.

apusul mă schitează străveziu
în tandre acuarele când mă scald,
sunt galbenul adânc și arămiu
sunt verdele prelung și de smarald...

Remiză

eu tac. tu taci.
ce grea încrâncenare
iubirea devenită
un veșnic joc de șah
și nu stiu ce înfrângere
mai tare doare
a Regelui de Alb,
 a negrului monah...

Ultima ispită

ascund tăceri sub cioburi de oglindă
ce-mi curg prin vene, ca o condamnare
iluzia iubirii e încă suferindă
de amăgiri concrete, cu executare...

crezusem, izbăvindu-mă de normă,
că am să-ți fiu eu ultimul păcat,
că tu îmi vei fi liniștea din urmă...
a fost cândva aievea, am visat?

Alți nori

nu știu să inventez cuvinte
dar fă să tacă, vinovată, luna
că cere greu tribut într-una
și prea ne doare și ne minte

se-nalță suflet într-un zmeu...
de poți, alungă-ne furtuna
și stinge-ne o clipă ura
cu care-l judecăm pe Dumnezeu

https://letras.ro/product/scrisori-pentru-candva/

Scrisorile se pot comanda acum și de pe noul site al Editurii Letras :)
Pot fi o lectură de vacanță la malul mării, în liniștea unei cărări de munte sau pot fi un cadou pentru cineva drag...

Mai puțin ca perfect sau "Scurtătură către fericire"

Noi nu mai reparăm nimic: nici umbrele, nici pantofi, nici relații, nici poșete, nici jucării, nici suflete.
Aruncăm și înlocuim. Punem lacăt. Ștergem cu buretele.
Obiecte, oameni, stări, prietenii.
Este mai simplu, mai rapid, chiar dacă mai scump.
Credem, naivi, că ceva nou ne va face mai fericiți.
Iar reparațiile cer efort, răbdare, bani, îndemânare.
Îngăduință, empatie, atenție.
Timp.
Când ne gândim sau vorbim despre fericire o facem fie la trecut , fie la viitor, fără să realizăm că nu putem nici să întoarcem, nici să grăbim timpul.
Dar "ieri" si "mâine" nu ar trebui să fie mai importante decât "azi".
Azi, când nu îi/ mă doare nimic, când cei mici m-au strigat "mama" de vreo 20 de ori fiecare, când am aflat că cineva care nu mă cunoaște vrea să citească Scrisorile. Azi, când o prietenă m-a sunat și mi-a spus că a trecut cu bine peste o situație neplăcută, când am ajuns din întâmplare la un fișier cu fotografii mai vechi în care ea de-abia învățase să meargă.
Azi, când după nori și vânt, ziua a început senină.
Nu știu cum va fi mâine, nu știu dacă vor fi lacrimi sau vești rele sau furtună.
Dar azi mă bucur de o înghețată înainte de prânz, de o zi de vară cu ei, de viață cu toate ale ei.
Azi este trecător, fragil și vulnerabil dar este aici și acum.
Iar eu vreau să fiu fericită (și) azi.

***

hai inimă să așteptăm mareea
să-ndepărtăm furtuna și apoi
să înnoptăm din nou în Galileea
ce-și plouă răstignirile în noi

Uitare

curând îți va fi dor de mare,
și-o să te întorci, înfrânt
iar lunii o să-i ceri iertare
pentru-ndoieli, pentru sfidare
pentru nescrisul legamânt
întru tăceri, întru uitare
și-a toate câte nu-ti mai sunt...