Păcatul lavandei

noi n-avem chip și nici același zeu,
picuram mirări în plicuri de lavandă
dar astăzi Afroditei îi scriu numai eu
și îi închin parfumata ofrandă....

noi n-avem voci și nici aceleași lacrimi
iar câmpurile mov doar eu le mai respir,
am împărțit cândva mistuitoare patimi
și am băut, naivi, dulceagul elixir...

zadarnic cer iertarea-mi florile ce tac

azi demisionez definitiv din tine, 

în voal lila cândva o să mă-mbrac 

iar tu mă vei uita cum se cuvine...