tu le astepti nerăbdator, căderea
eu pun noi flori în rănile lor
pe mine trecutele fructe mă dor
sub ramuri ce-mi cerșesc mângâierea.
cerneala lor a fost o vreme seva mea
le-am așteptat miracolul în taină,
m-au învelit pe-ascuns în roșie haină
dar inima-mi este astăzi prea grea...
Versuri parca desprinde dintr-un cantec folk. Citindu-le, ma duc cu gandul la o melodie din trecut, ce poarta semnatura lui Ștefan Hrușca - Fostele iubiri. Exista o asemanare intre mesajul superb al versurilor tale si cel al cantecului. Un sentiment placut.
RăspundețiȘtergere