îmi ești un anotimp, mi-ai spus,
o năprasnică furtună de vară
si într-un chihlimbar, târziu apus
îmi esti cea mai tandră povară.
îmi esti o castanie primătoamnă,
un verb reflexiv la perfectul compus
când am uitat iubirea ce înseamnă
și totul a rămas, năvalnic, de spus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu