le lăsăm să plece
și ne-amăgim
seduși de aparență,
când lumii îi dăm dreptul
avid să ne disece,
iar bietei noastre inimi
nu-i mai găsim clemență.
strivim închipuiri
ce-au fost odată visuri,
sorbind grăbiti din noi licori
dar Omenirea însăși
mai vrea doar să ne uite
și ne răsar pe buze
tardive remușcări.
Randuri pline de semnificatii. Foarte frumoase!
RăspundețiȘtergere