aproape fără voie
și așteptând suprema întâmplare
mai zăbovesc pe străzile boeme
dar mă întorc din Faust cu mirare...
mi-e parcă mult prea toamnă
prea gri și dintr-o dată,
aproape fără vină
și fără-avertizare
mă mai rostesc culori
din vara ferecată,
ce se lipesc de iris
cu încrâncenare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu