mă doare privirea copilului
care nu a ținut vreodată în palme
un glob colorat al sau,
ca o tăietură grăbită de bisturiu
căruia nu i-a păsat
că va lasa urme pentru totdeauna.
mă strivește iarna asta iminentă
ca o prognoza meteorologica greșită
și improbabilă
care în loc de viscol a prezis cer senin,
fără sa ia în calcul
urmele timpului fățarnic.
mă sfâșie liniștea cumplită
care se rostogoleste în sunete murdare,
fără să știe că am învățat cândva,
demult, să cânt.
Esti de admirat, ca poti suporta atata durere!
RăspundețiȘtergere