liniște : substantiv comun, defect
etern captiv în banal singular,
plângând subtil la modul imperfect,
vibrând în ton domol... atemporal.
rămas bun așadar, deci mai stai
am încă nevoie acută de studiu,
de când in Do major mă ravașeai
și îmi erai necesar interludiu...
Cu aceste versuri chiar m-ai "incuiat". Ma duc cu gandul la o lectie de muzica, predata ambiental, in surdina, desi foarte atenta la insiruirea notelor pe portativ, cat si la ceea ce se petrece in interiorul si in jurul tau.
RăspundețiȘtergere